O parte vânătoare de prepelițe, o parte poveste de familie, toate din inimă! - Tudor Reviews and others

Tudor Reviews and others

Recenzii de cea mai înaltă calitate despre o mare varietate de produse, dintr-o gama largă de categorii, de la tehnologie până la stil de viață. Aici puteți găsi toate informațiile de care aveți nevoie.

vineri, 30 martie 2018

O parte vânătoare de prepelițe, o parte poveste de familie, toate din inimă!



Poveste de familie, direct din inimă, pentru voi!


Mă uit pe geam, observ cu admirație cum razele soarelui cad spectaculos pe gazonul verde al casei mele. Fluturii zburdă, păsărelele ciripesc asemeni unei melodii încântătoare! Eu împreună cu fratele meu, stăm în cameră alături de zecile de jocuri învăluite în jurul nostru, împreună urma să ne bucurăm de o zi liberă, una în care să ne descrețim frunțile, mai ales că ne vedem cam rar!

Acestea sunt doar câteva dintre elementele care descriau o zi excelentă! Până noi căutam jocuri pe care să le încercăm, mama, ne pregătea micul-dejun. Micul-dejun preferat al nostru fiind cerealele cu lapte! 


Micul dejun e gata! se aude din bucătărie, o voce grandioasă dar în același timp autoritară, era mama care tocmai terminase de pregătit!


Ne așezăm la masă, urând fiecare ,,Poftă bună'' și începem a savura delicatesele făcute de mama! Eu am terminat mai repede, fratele meu fiind mai mic a terminat ultimul. După ce a terminat toată lumea de mâncat, eu și fratele meu ne-am ridicat de la masă și am pornit sprinteni spre camera de joacă! Mama a început să strige dar nu am băgat-o în seamă deoarece eram foarte entuziasmați de încercarea unor noi jocuri!


Fratele meu pe tabletă, eu pe calculator, căutasem jocuri pe care să le încercăm! Spre plăcerea mea, am descoperit un joc care îmi aducea aminte de copilărie. Automat, am descărcat demo-ul și am început să mă joc. Fratele meu a început să întrebe ce joc! Bineînțeles fiind frați ne mai tachinam și noi.


I-am răspuns prima dată ironic ,,treaba mea'' mai apoi urmând să îi răspund serios! JOC PREPELIX PANO.





Joc Prepelix Pano, vânătoare de prepelițe!


Este un joc apărut în Germania pe data de 15 octombrie 1998. Un joc pentru toate vârstele și oricine poate deveni vânător de prepelițe, atâta timp cât are peste 5 ani, vârsta minimă recomandată.

Se poate juca și în varianta de JOC MOBIL pentru cei cu smartphone și în varianta JOC COPII pentru copilașii de toate vârstele! Bineînțeles că am început să jucăm jocul, fiecare pe rând. După câteva ore petrecute în compania prepelițelor nebunatice, fiecare încercând să doboare recordul celuilalt, am devenit cum spun creatorii, vânători de prepelițe. Înafară de faptul că poate deveni palpitant, în același timp poate fi și distractiv. Sincer îmi place foarte mult deoarece îmi amintește de perioada copilăriei când nu aveam prea mulți bani dar nici nu trebuia deoarece noi eram fericiți cu astfel de jocuri, eram prieteni toți și făceam tot felul de năzbâtii, care mi se derulează și acum în minte cu drag!


Mama, tot făcea scenarii, nu știa ce se tot întâmplă, de ce auzea din camera noastră tot felul de urlete ,, am doborât-o'',                  ,,am împușcat-o''. Speriată, a deschis ușa camerei și ne-a găsit pe amândoi pe podea cu telefoanele în mână. Când a văzut că ne jucăm, s-a retras în dormitor liniștită! Noi ne-am continuat jocul ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. La un moment dat chiar am început să ne certăm pe faptul că unul avea recordul mai mare ca celălalt. Să vezi atunci, luptam fiecare să depășim recordul, zici că eram la nu știu ce concurs important!


S-a apropiat cu pași repezi ora plecării, moment în care mi-am luat rămas bun de la mama și fratele meu, nu înainte de ai promite celui mic o nouă aventură în raidul prepelicesc la întoarcerea acasă! S-a bucurat, m-a îmbrățișat și cu asta, am plecat spre serviciu!


Seara m-am întors de la serviciu, fratele meu încă nu dormea, mă aștepta cu sufletul la gură să continuăm jocul. Se făcuse ora 22:00 până am ajuns acasă, mama deja își ieșea din fire deoarece era ora de culcare! I-am promis mamei mele că ne jucăm doar puțin apoi mergem la somn amândoi. 


Aceștia suntem! Obosiți și vai de noi dar cu chef de joacă


După multă muncă de convingere, mama în final a fost de acord.  L-am luat pe cel mic și am început să ne jucăm. Jocul a fost atât de captivant încât am uitat de ceas. De trei ori consecutiv mama a venit la noi în cameră cu rugămintea să încheiem jocul și să ne punem la somn dar noi tot am continuat. În final pe la ora 00:00 am încheiat jocul, l-am ajutat pe fratele meu să se pregătească pentru somn, am stins lumina și ne-am pus să dormim pentru refacerea bateriilor pe ziua următoare când, cine știe? poate vom porni într-o altă aventură prepelicească!

Să vedeți cât de captivant și ce impact are jocul, vă prezint următoarea întâmplare! În timp ce ne jucam, a apărut în peisaj și surioara mea în vârstă de 10 anișori, a intrat în casă, și-a dat jacheta și papuceii jos și fuguța către noi. A văzut că ne jucăm și   s-a repezit spre noi să vadă ce ne jucăm. I s-a părut foarte interesant jocul și a început să se joace și ea, după multe minute de joc ne-a întrecut recordul. Supărați pe ea, am început să ne jucăm și mai mult iar mama mea deja era înnebunită. Copii ei, nu mai făceau gălăgie ca de obicei, nu mai alergau prin casă, stăteau cuminți și se jucau în liniște! O familie perfectă! 

Surioara mea, prinsă în captivitatea plăcută a jocului


Și cu această poveste încânt competiția Spring SuperBlog 2018!